Evaluare utilizator: 5 / 5

Steluță activăSteluță activăSteluță activăSteluță activăSteluță activă
 

Deasupra aşezării se înalţă Muntele Perko,sau- cum mai este numit- Muntele Sfânt al Ţinutului Trei Scaune, fiind unul dintre locurile de pelerinaj ale credincioşilor catolici. Satul şi-a primit denumirea de la biserica medievală sfinţită în cinstea Duhului Sfânt, prima amintire scrisă datând din anul 1332.

Cândva avea două părţi: una dintre ele aparţinea de comitatul Alba de Sus, iar cealaltă de comitatul Kezdi. Hotarele aşezării împreună cu Casinu Mic se aflau în proprietatea familiilor Apor şi Mikes.Aşezarea a jucat un important rol obştesc, fiind punctul de apărare a graniţelor de est ale Regatului Maghiar. Pe vremea voievodatelor castelul construit pe panta de sud-vest a muntelui Perko avea o importanţă majoră, castel care a fost construit în prima jumătate a secolului al 15-lea. Ruinele mai pot fi văzute şi azi.

De-a lungul secolelor castelul a fost în proprietatea mai multor moşieri şi familii de nobili. În zilele noastre este cunoscut sub numele de Tarnoczy, după familia cu acelaşi nume, legenda fiind legată de răpirea unei fete.Povestea văduvei şi fiicei lui Tarnoczy Sebestyen l-a inspirat şi pe scriitorul Kemeny Zsigmond, romanul cu titlul Văduva şi fiica ei fiind cea mai cunoscută operă a scritorului. Locuitorii Sânzieniului s-au implicat activ în toate evenimentele de luptă ale perioadelor istorice. Din respect faţă de memoria eroilor căzuţi au ridicat un monument în apropiere de biserica romano-catolică. Sânzieni este centru de comună de care aparţin Casinu Mic, Petriceni, Valea Seacă.

În aceste sate trăiesc mai mult de 4700 de locuitori, 99% dintre ei fiind de naţionalitate maghiară şi religie romano-catolică. Localnicii s-au opus reformării, păstrându-şi religia catolică de-a lungul timpurilor. Din vremurile cele mai străvechi principalele surse de trai au fost agricultura şi creşterea animalelor, cultivând mai ales cartofi.

Azi locurile de muncă sunt asigurate şi de câteva întreprinderi locale.Sânzieni îşi datorează renumele mai ales bisericii sale, biserica cetate figurând pe lista monumentelor istorice. Clădirea se înalţă în partea de nord-est a satului, cu forma zidului care înconjoară sanctuarul este unică printre clădirile asemănătoare ale Ţinutului Trei Scaune.

Biserica a fost construită în a doua jumătate a secolului al 15-lea, cu toate că în colţul de sud-vest se află înscripţionat anul 1401, fiind renovată şi lărgită clădirea din secolul al 13-lea. În secolele următoare biserica gotică a fost renovată de mai multe ori.Printre părţile originale se numără tocurile uşilor, ferestrele şi altele. Forma baroc al interiorului datează din secolul al 18-lea. Podoaba bisericii este altarul principal, realizat în anul 1685. - Masa pentru slujbe a fost cioplită în piatră de către meşterii din sat. - Orga din cor datează din anul 1902.Sanctuarul a fost lărgit în ambele părţi în anii 1980, nu demult a fost restaurat. Turnul, al cărui înălţime este de 28 de metri, şi-a căpătat forma actuală în anii 1970. Conform specialiştilor, zidul de cetate din jurul bisericii, ar fi fost construit la sfârşitul secolulul al 17-lea şi începutul secolului al 18-lea., fiind consolidat la colţuri cu turnuri rotunde, mici. Într-unul din bastioane s-a amenajat o expoziţie permanentă cu caracter religios.Printre atracţiile micului muzeu sunt hainele vechi de slujbă, dintre care cea mai veche fiind de 100 de ani.

Evenimentele cele mai însemnate din viaţa comunităţii bisericeşti sunt Lunea Rusaliilor şi sărbătoarea bisericii din Ziua Sfântului Ştefan. Conform vechii tradiţii credincioşii pelerini, care se întorc de la Şumuleu, se opresc la Sânzieni să se roage şi să se odihnească. - Cel mai însemnat eveniment din viaţa satului este sărbătoarea bisericii din data de 20 august, de Ziua Sfântului Ştefan, care este manifestarea tuturor catolicilor din Ţinutul Trei Scaune.

La această sărbătoare cu tradiţii seculare vin mai multe mii de pelerini pe capela Sf.Istvan de pe muntele Perko, ca să cânte şi să se roage împreună.Capela consturită în cinstea făuritorului de stat are nu numai valoare de monument ci şi o valoare sipituală inestimabilă, fiind straja care se înalţă deasupra bazinului Trei Scaune.Capela în formă de trifoi şi turnul de clopot sub formă de pătrat se numără printre cele mai importante monumente din regiune. Nu se ştie cu exactitate data construirii capelei, se presupune că ar fi fost construită pe fundaţia din perioada timpurie a evului mediu. Familiile care au construit-o Kalnoky, Apor şi Mikes au iniţiat-o ca loc de pelerinaj încă din secolul al 18-lea şi au ornamentat-o cu fresce ilustrându-i pe regii din Casa Arpad şi pe principalii episcopi ai vremii. Nu demult a ieşit la iveală un nou fragment de pictură murală.

 Deosebit de frumos este tocul sculptat al uşii capelei, realizat în secolul al 17-lea. În anul 2007 sărbătoarea bisericii din Ziua Sfântului Ştefan a fost momentul final al Întâlnirii Internaţionale a maghiarilor din Ţinutul Trei Scaune.Pelerinii de sub steagurile bisericeşti au pornit din faţa bisericii cetate către muntele Perko, cântând cântece despre Sfântul Ştefan. - În Ţinutul Trei Scaune înălţarea porţilor secuieşti în pieţe publice a căpătat o adevărată tradiţie, la Sânzieni poarta a fost inaugurată pe drumul către munte.  Capela şi alatrul din aer liber a fost împodobit, conform obiceiului de către tinerii din Casinu Mic. În timpul slujbei grupuri de păstrare a tradiţiilor au stat de strajă.  Zilele Sănzieniului sunt organizate tot în Ziua Sfântului Ştefan, satul sărbătoreşte timp de trei zile.În anul 2010 în această zi a fost un şir întreg de evenimente: după slujba de sărbătoare de pe muntele Perko au urmat dansuri populare, foc de tabără apoi ziua a fost încheiată cu concertul formaţiei Kormoran. - Cu ocazia Zilelor Satului a fost inaugurat noul Cămin Cultural renovat.La inaugurare au fost prezenţi aproape 300 de invitaţi din localitate şi de peste hotare.În cadrul acestui eveniment oaspeţii s-au distrat cu mai multe programe culturale.

Căminul construit la începutul anilor 50 a preluat în anul 2007, pe data de18 august numele celui mai mare poet maghiar Petofi Sandor. Renovarea clădirii a început în anul 2009, fiind recosntruită atât în interior cât şi în exterior. Căminul este gazda mai multor evenimente locale: grupurile culturale, şcoala şi grădiniţa organizează aici diferite spectacole, totodată aici se desfăşoară spectacole de Crăciun şi de Paşti. La etaj se amenajează o sală de conferinţe şi camere pentru oaspeţi. În ultima zi a Zilelor satului s-a organizat un concurs de frumuseţe pentru copii. Terenul de sport din spatele şcolii s-a umplut până la refuz, unde fete care mai de care mai frumoase şi-au etalat talentele. Seara rolul principal i-a revenit dansului popular, formaţiile Perko şi Borsika şi-au prezentat programele. Satul a înălţat şi o statuie în cinstea Sfântului Ştefan, care se află în centrul aşezării. Aceasta este unica statuie din judeţul Covasna, care îl reprezintă pe Sfântul Ştefan , fiind inaugurată pe data de 20 august 2009.Statuia înaltă de 2,40 de metri de piatră, este creaţia artistului de la Odorhei Zavaczki Walter. Valorile naturii şi cele create de om îi atrag pe turişti în aceste locuri. Monumentele comunei atrag pe drept atenţia tuturor.Una dintre cele mai vechi clădiri din comună este conacul Konczey-Pall, construit în 1608. Tot o clădire impozantă este şi parohia romano-catolică, înălţată în 1821.

Această clădire a păstrat specificul conacelor Ţinutului Trei Scaune de la sfârşitul secolului al 18-lea. Interesante în acestă regiune sunt stâlpii de poartă scupltaţi în piatră şi pietrele funerare frumos lucrate. Datorită resurselor naturale din zonă în această regiune s-au stabilit dinastii întregi de ciplitori în piatră, contribuind la creşterea renumelui comunei prin creaţiile lor. În familia Bartalis meseria se transmite din tată-n fiu de mai multe generaţii, tradiţia continuând şi azi.În lucrările lor apar des motivele populare. Educaţia şi cultura au ocupat mereu un loc important în viaţa sânzienilor.Biblioteca comunală funcţionează de mai bine de 50 de ani, preluând numele scriitorului Kemeny Zsogmond în anul 2006. În anul 2010 biblioteca a fost modernizată în cadrul programului biblionet, fiind lărgită cu servicii noi ,de calitate. În cadrul programului naţional de dezvoltare a bibliotecilor instituţia a primit în folosinţă 4 calculatoare cu echipamentele aferente. Biblioteca stă la dispoziţia cititorilor cu mai mult de 11000 de volume, anual localnicii împrumută 2300 de cărţi, la manifestările bibliotecii participă aproximativ 2000 de persoane.

În ultimii doi ani au editat două publicaţii locale: în 2009 breviarul Sânzieniului, în 2010 albumul ilustrat al aşezării. Instituţia se află în incinta primăriei. Clădirea renovată a fost modernizată din resursele proprii ale comunei: în 2009 a fost reînnoită complet-fiind lărgită cu mansardă, birouri noi, săli de şedinţe şi de cununii, dotând-o totodată cu infrastructură modernă. În anul 2010 a fost organizată pentru prima dată recrutarea husarilor din Ţinutul Trei Scaune. La Sînzieni recrutarea a avut loc în locul numit Porond, cu acordul primarului Balogh Tibor.Husarii au depus jurământul sub ochii a numeroşi curioşi, apoi probele s-au desfăşurat în curtea şcolii. - O altă manifestare cu tradiţie este întâlnirea anuală a formaţiilor de dans de copii şi de tineret organizată pe muntele Perko.Manifestarea a fost organizată pentru prima oară în anul 2005.

Numărul participanţilor creşte din an în an, formaţii din Transilvania şi de peste hotare prezintă spectacole de un înalt nivel profesional. Participanţii se întorc acasă cu impresii de neuitat şi prietenii noi. - În aceste activităţi culturale se implică foarte mulţi localnici, tinerii învaţă,apoi predau mai departe tradiţiile şi obiceiurile populare. Formaţia Perko are o istorie mai veche de treizeci de ani, fiind înfiinţată de pedagogul Gergely Zoltan în anul 1976. Formaţia cunoaşte şi dansează mai mult de 12 dansuri, cu care are un succces răsunător la fiecare apariţie.- În prezent formaţia are 60 de membri, împreună cu fomaţia formată din şcolari Borsika. Educaţia din localitate este renumită nu atât pentru trecutul ei, cât pentru rezultatele deosebite obţinute, aici învaţă mai mult de 200 de copii. Instituţia a preluat numele lui Apor Istvan în anul 1998. Parcul şcolii merită o atenţie deosebită, fiind reînnoit în anul 2009.

Atmosfera este deosebit de plăcută datorită lacului, a băncilor pe alei şi a florei fermecătoare. Sala de sport şi terenul de fotbal sunt corespunzătoare desfăşurării activităţilor sportive. Sala de sport a fost construită de consiliul local în anul 2007.- În anul 2010 a fost modernizat şi terenul de fotbal: a primit gard nou, tribună acoperită şi este în construcţie şi terenul de minifotbal. Fotbalul este foarte popular în rândul localnicilor, echipa are mai mult de 50 de ani şi funcţionează în cadrul Asociaţiei Sportive Perko din Sânzieni. Echipa cu echipament alb-roşu este multiplu campion judeţean şi câştigător judeţean al Cupei României. În 2002 a obţinut cel mai răsunător succes, când şi-a revendicat dreptul de participare în liga a III-a.- Pentru cei mici s-a construit un parc de joacă frumos amenajat într-un cadru deosebit de plăcut. Aşezarea are cămin şi grădiniţă.Căminul cu infrastructură modernă a fost construit pe baza unui proiect şi poartă denumirea de Pitypang. Cei peste 100 de copilaşi învaţă în săli decorate creativ, ca din poveste. Ei organizează mai multe evenimente: carnaval, Ziua Femeilor, zilele căminului. 

 La Sânzieni respectul şi devotamentul faţă de cei vârstnici este demn de menţionat. Aici s-a înfiinţat unica instituţie de acest gen în judeţ, căminul Szent Klara al Bătrânilor. Clădirea a fost cumpărată de comunitatea catolică locală apoi predată Caritasului de la Alba –Iulia, care a dotat-o în mod corespunzător, instituţia fiind deschisă în anul 1995. Aici sunt îngrijiţi 18 vârstnici, sub îndrumarea surorilor franciscane, asigurându-li-se un mediu plăcut şi o atmosferă familială. Sânzieni este o aşezare în continuă dezvoltare, aspectul ei purtînd amprentele gustului pentru frumos a localnicilor, oaspeţii fiind primiţi de instituţii reînnoite, străzi bine îngrijite.

Sânzieni, reşedinţa de comună, se află situatăîn bazinul Târgu Secuiesc la o distanţă de 5 km de Târgu Secuiesc, spre nord, aflându-se în valea apei Caşinului. Formează o unitate administrativăîmpreună cu Petriceni, Valea Seacă, Caşinul Mic. Petriceni si Valea Seacă se aflăîn zona Munţilor Turia, Caşinul Mic în zona de piemont a Munţilor Caşinului Secuiesc, pe valea Caşinului, care reprezintăşi limita goegrafică a celor două lanţuri muntoase.

Reşedinţa de comună are staţie de cale ferată pe linia Sfântu Gheorghe-Breţcu. De pe teritoriul comunei arheologii au scos la lumină ceramică vopsită din neolitic, aparţinătoare culturii din Ariuşd, rămă­şiţe ale epocii de fier si de bronz precum şi din perioada goţilor.

Pe vârful dealului „Perko", deasupra satului Sânzieni s-a descoperit un imens aşezământ cu fortăreaţă din epoca de bronz. Tot în acest loc se presupune că ar fi existat si o cetate regală. Locul numit de localnici Polyvar situat în hotarul satului Pet­riceni, s-a dovedit a fi fost o aşezare din neoliticul târziu, unde s-au găsit mici statui de ceramică, reprezentând animale. O statuetă, găsită pe teritoriul satului Valea Seacă, care-l reprezintă pe zeul egiptean Osiris, a ajuns într-o colecţie de muzeu. în Petriceni şi Valea Seacă mai existăurme ale unor biserici vechi.

Prima consemnare scrisă a reşedinţei de comuna, Sânzieni, datează din 1251 (Zent Leiewkh], Valea Seacă este consemnată pentru prima oarăîn 1311 (Zarazpatak], Petriceniîn 1332 [Pusulnic], Caşinul Mic în 1567 (Kyskazon). Menţionăm că partea vestică a satului Sânzieni, precum şi satele Petriceni şi Valea Seacă erau locuite de pecenegi. Localităţile ce formează actu­ala comună Sânzieni, care pânăîn 1876 făceau parte din comitatului Felso-Feher, au aparţinut latifundiarului Apor din Turia. Vechiul nume al satului Petriceni, în limba maghiară era Peselnek si numai din 1906 apare sub forma de Kovârîn matricole. Tot în aceste documente sunt amintite şi atacurile tătarilor care, năvălind prin pasul Oituz în anul 1241, au pustiit satele din vecinătate, măcelărind localnicii, în timpul revoluţiei curuţilor armata austriacă a jefuit populaţia comunei, în 1718 locuitorii satelor s-au îmbolnăvit de pestă, care a făcut multe victime. Revoluţia maghiară din 1848-49 s-a soldat numai cu patrusprezece victime din rândul localnicilor. Locuitorii din Sânzieni sunt foarte credincioşi, de rit catolic. Capela Sfântului Ştefan -primul rege maghiar -de pe sus-numi-tul vârf Perko a fost si este locul pelerinajelor religoase.

După datele ultimului recensământ, din anul 2002, comuna număra 4682 locuitori, din care 2780 trăiau în Sânzieni, 984 în Petriceni, 628 în Valea Seacăşi 290 în Caşinul Mic. Structura etnică se prezintă astfel: 0,57% români, 99,27% maghiari, 0,04% rromi, 0,04% germani, 0,04% ceangăi. Drumurile care trec prin Sânzieni au contribuit mult la dezvoltarea localităţii, deoarece faclegătura, pe de o parte cu Depre­siunea Ciucului, pe de altă parte cu pasul Oituz - trecînd prin satele nordice ale „Pământului Sfânt". Principala sursă de venit a locuitorilor din comună provine din cultivarea cartofului. Alte îndeletniciri casnice sunt sculptura în piatrăşiţesăturile. După schimbarea regimului comunist s-au format ferme agricole particulare, funcţionează o moară şi o brutărie. Actualmente, creşterea animalelor şi exploatarea pădurii au devenit ramuri agro-industriale importante. Un rol important în viaţa culturală a satului Sânzieni, î! au corul mixt, grupurile de dansuri populare şi formaţia „Betlehemes" care reînvie vechile tradiţii din sat. Totuşi, turismul rural nu este suficient exploatat, în ciuda existenţei bogatelor, variatelor şi valoroaselor obiective turistice. Subsolul ascunde ape minerale, acidulate, neutilizate până acum. Obiectivele turistice atractive sunt: biserica-cetate romano-catolică din Sânzieni, monu­ment arhitectural din evul mediu; capela de pe vârful Perko, care păstrează rămăşiţele frescelor despre regele Sf. Ştefan, Sf. Ladislau, principele Sf. Imre şi episcopul Sf. Gellert; ruinele castelului Tarnoczy-Mikes si casa imemorială a pelerinilor din Caşinul Mic.

 Acum câţiva ani se practica încă alungarea câşlegului, în Sânzieni. în Petriceni aşa-numita „primire a sfintei familii" este un obicei interesant şi pentru turişti, deoarece în săptămânile dinaintea Crăciunului tine­rii trec pe la fiecare casă cu scopul de a căuta locaş micuţului Isus. Profesorul Opra Benedek (1 907-1978), pedagogul deportat şi întemniţat de regimul comunist după revoluţia maghiară din 1956, decorat post mortem, s-a născut în Valea Seacă. Şcoală din sat îi poartă numele.

 

Search

Language